Cum sa cresti Skimmia Japonica. Ingrijire, inmultire, boli si daunatori
Cum sa cresti Skimmia Japonica. Ingrijire, inmultire, boli si daunatori

Cum sa cresti Skimmia Japonica. Ingrijire, inmultire, boli si daunatori


Skimmia Japonica este o planta de tip arbust, vesnic verde, cu o crestere lenta, dar usor de cultivat si ingrijit si care atinge o inaltime de cel mult un metru si jumatate. Aceasta planta isi are originea in Japonia, China si Coreea.

Inmultire Skimmia Japonica

Inmultire Skimmia Japonica
Inmultire Skimmia Japonica

Inmultirea Skimmiei Japonica se poate face in doua modalitati. Prima dintre acestea este inmultirea prin seminte pe care se recomanda sa le plantezi toamna.

Desigur, pentru a preveni efectele temperaturilor mai scazute, specialistii recomanda mulcirea solului sau, plantarea intr-un ghiveci, care sa fie depozitat, cel putin in primii doi ani de viata ai plantei, intr-un mediu mai protejat de ingheturi si de vanturile puternice si reci de pe timpul sezonului rece.

O a doua modalitate este taierea sau butasirea. Butasii se vor recolta vara, din lastari laterali, semilemnificati. Se recolteaza butasi cu o lungime de aproximativ 10 centimetri, prin taiere oblica, sub nod. Butasii vor fi apoi plantati intr-un substrat din turba si vor fi gata de transplantat abia dupa un an si jumatate.

Conditii de crestere liliacul de camera

Liliac de camera
Liliac de camera

Skimmia Japonica sau liliacul de camera ar trebui plantata toamna, intr-un substrat alcatui din turba acida, nisip si pamant pentru flori. Este important ca solul sa fie bine drenat, cu un pH pana la acid, adica un pH cuprins intre 5-6,8. Substratul de la suprafata ghiveciului poate fi inlocuit anual, insa transplantarea este recomandat sa fie facuta la un interval mai mare de timp, de aproximativ 2-3 ani.

Nevoia de apa a acestei plante nu este dintre cele mai mari. Specialistii recomada ca udarea sa fie facuta cu moderatie, cu apa necalcaroasa, doar cand substratul de la suprafata ghiveciului este complet uscat.

Atentie! Skimmia este o planta destul de sensibila la seceta, dar si la udarea excesiva, cea care duce la acumularea de apa in substrat. Trebuie sa iit mai spun ca, pentru a se mentine verde, aceasta planta are nevoie sa fie udata si in sezonul rece.

Citeste si: Cum sa cultivi Facelia. Ingrijire, inmultire, conditii crestere, boli si daunatori

Skimmia nu este deloc pretentioasa la temperaturi, ba chiar rezista destul de bine pana la minime de -15 grade Celsius si maxime, in sezonul cald, de 29-30 de grade Celsius. Totusi, desi rezista la temperaturi scazute, este indicat ca pe timpul iernilor foarte reci, planta sa fie mutata intr-un spatiu ferit de inghet sau de viscol.

Lumina este un factor important pentru Skimmia, mai ales in perioada de crestere, cand prefera spatiile bine luminate si semiumbra. Este important ca aceasta planta sa fie ferita de actiunea directa a razelor soarelui.

Daca nu ii poti aigura aceasta conditie, atunci incearca sa o plantezi intr-un spatiu in care este expusa la razele directe ale soarelui in prima parte a zilei, cand temperaturile nu sunt asa de mari.

Ingrijire Skimmia Japonica

Ingrijire Skimmia Japonica
Ingrijire Skimmia Japonica

Asa cum am spus, Skimmia este o planta cu crestere destul de lenta, care are nevoie de rabdare, desi nu este dintre cele mai pretentioase plante.

Este important de stiut ca fertilizarea se face lunar primavara si vara si ca sunt indicate ingrasamintele acide, care pot fi adaugate in apa de udare.

Skimmia nu este o planta care sa necesite tunderea. Aceasta actiune, daca este facuta, este recomandat sa se petreaca primavara. Ea are ca scop limitarea cresterii unui ramuri si asigurarea unei forme armonioase de dezvoltare a plantei.

Cu alte cuvinte, singurul motiv pentru care vei taia aceasta planta este acela de a corecta forma coroanei, Skimmia neavand nevoie de lucrari de toaletare.

Boli si daunatori Skimmia Japonica

Skimmia Japonica Rubella
Skimmia Japonica Rubella

Skimmia are unele sensibilitati legate de conditiile din mediul ambient. Astfel, un sol calcaros sau o apa calcaroasa pot duce la ingalbenirea si caderea frunzelor.

Mucegaiul alb poate sa se instaleze, iar semnele de boala sunt reprezentate de aparitia unor pete decolorate pe frunzem, care, ulterior, sunt acoperite cu mucegai alb.

Cei mai cunoscuti dintre daunatori sunt paianjenul rosu, afidele si cosinila. Prezenta paianjenului rosu este semnalata de ingalbenirea frunzelor.

Afidele sunt mult mai vizibile si apar pe planta propriu-zisa ca o mica pata alba. Cosinila isi face simtita prezenta prin aparitia unor pete maronii, insa pe partea inferioara a frunzelor.

Specialistii recomanda atat spalarea plantei, cand este afectata de boli si de daunatori, cat si utilizarea unor substante chimice, omologate, din comert, cu respectarea dozelor de pe eticheta. Desigur, respectarea nevoilor de mediu ale plantei este esentiala.