Cum sa folosesti rostopasca. Proprietati, beneficii, utilizare si contraindicatii
Cum sa folosesti rostopasca. Proprietati, beneficii, utilizare si contraindicatii

Cum sa folosesti rostopasca. Proprietati, beneficii, utilizare si contraindicatii


Rostopasca este una dintre cele mai populare plante medicinale de la noi. Este, indeosebi, utilizata pentru probleme gastrice si astm, desi paleta de boli pe care le amelioreaza este mult mai larga. Atentie, insa! Rostopasca este o planta cu un oarecare grad de toxicitate.

Descriere planta. Unde o gasesti

Chelidonium majus
Chelidonium majus

Despre rostopasca (Chelidonium majus) trebuie sa stii ca este o planta ierbacee, care face parte din familia Papaveraceae, in care regasim si una dintre atractiile inceputului de vara, macul.

Planta are un rizom de culoare bruna, rosiatica. Tulpinile acestei plante sunt erecte, cu perisori in partea inferioara, catre radacina, si goale, ramificate catre varf.

Frunzele sunt alterne si verzi in partea de sus, in vreme ce in partea inferioara, acestea au o culoare albastrie. Florile sunt usor de recunoscut, fiind de o culoare galben intensa, grupate in umbrele simple. Recunosti rostopasca dupa lichidul galben intens, caustic, care se scurge cand rupi o frunza sau tulpina.

Iti mai spun ca aceasta planta creste spontan in zonele umbroase si necultivate, in gradini si pe marginea drumului, atat la munte, cat si la campie.

Beneficii rostopasca

Tonic de rostopasca
Tonic de rostopasca

Rostopasca, cel putin partile ei aeriene, contine saponozide, alcaloizi, flavonoide, carotenoide, acid ascorbic si o serie de acizi organici.

Sucul proaspat din aceasta planta este util in eliminarea negilor, daca se aplica un strat suficient de gros.

Intern, infuzia si extractele de rostopasca  sunt utilizate in tratamentul ficatului si al cailor biliare.

Rostopasca este un antibacterian si un atiseptic puternic, cu spectru larg, dar si un citostatic bun. In acest ultim caz, te sfatuiesc sa discuti serios cu medicul tau inainte de a te folosi de tratamente naturiste.

Rostopasca are efect antispasmodic si antiviral puternic mai ales in lupta cu virusurile gripale, papilomavirusurilor, virusului hepatic si herpetic. Rostopasca este, totodata, un calmant bun, un coleretic puternic si un excitant mediu ca intensitate.

Rostopasca scade tensiunea, are un efect purgativ mediu, chiar slab, dar este un tonic hepatic puternic. Aceasta planta este considerata a fi un narcotic slab ca intensitate.

Rostopasca are beneficii si in eliminarea viermilor intestinali.

Trebuie sa mai stii ca inflamatia si pruritul, specifice dermatitei, sunt ameliorate prin aplicarea compreselor sau a cataplasmelor cu rostopasca.

Nu ti-am spus inca, dar rostopasca stimuleaza, sustine si potenteaza sistemul imunitar si este un protector natural al vaselor de sange. In plus, rostopasca este utilizata pentru reducerea nivelurilor inalte de colesterol din sange.

Tot rostopasca este utila in diminuarea simptomelor astmului si a celor specifice rinitei alergite.

Fiind un tonic important, ajuta la ameliorarea simptomelor depresiei, mai ales in ameliorarea oboselii si epuizarii specifice acestui sindrom.

Inchei prin a-ti mai spune ca rostopasca reduce simptomele artritei reumatice, reduce riscul de osteoporoza si sustine dezvoltarea sanatoasa a oaselor.

Cum sa folosesti rostopasca

Cum sa folosesti rostopasca
Cum sa folosesti rostopasca

Incep seria indicatiilor terapeutice amintindu-ti ca rostopasca are un potential toxic si, din acest motiv, este recomandat ca, indiferent de afectiunea pe care vrei sa o tratezi cu aceasta planta, sa ceri sfatul unui medic inainte.

Asadar, intern, poti utiliza pulberea de rostopasca pentru a trata icterul, hepatita A, B si C, dar si dischinezia biliara, calculoza biliara, colicile biliare si atonia veziculara. Cura recomandata pentru aceste afectiuni este de cel putin o luna.

Pulberea de rostopasca, in combinatie cu cea de pufulita cu flori mici si cu anghinarea are efecte semnificative in ameliorarea simptomelor cirozei hepatice.

Afectiunile hepatice pot fi ameliorate si prin administrarea a cate 2-3 cani cu infuzie de rostopasca in fiecare zi, insa cura nu trebuie sa depaseasca o luna. Hepatita poate fi ameliorata prin administrarea a cate 10 picaturi de tinctura de rostopasca de trei ori pe zi.

Bolile de splina, dar si spasmele, infectiile si inflamatiile de la nivelul intestinului sunt ameliorate in urma administrarii de pulbere de rostopasca. Doza recomandata este de 0,2 grame, de cel mult patru ori pe zi. Afectiunile splinei raspund mai bine la tratament cand pudra de rostopasca este asociata cu salvia si limba mielului.

Pulberea asociata cu isopul are beneficii in ameliorarea simptomelor de tuse spasmodica, catar bronsic sau astm, in vreme ce asociata cu ienuparul si trrei frati patati amelioreaza simptomele de reumatism si guta.

Constipatia este ameliorata cu pulbere de rostopasca asociata cu volbura, crusin si bace de soc.

Tot pulberea de rostopasca este utila in scaderea febrei asociate diferitelor infectii si imbolnaviri.

Doua varfuri de cutit de pulbere de rostopasca administrate seara, inainte de culcare, in doza unica, sunt un adjuvant util in ameliorarea anginei pectorale, dar si in ameliorarea simptomelor arteriosclerozei cerebrale, a aterosclerozei si pentru scaderea nivelului colesterolului din sange.

Ceai de rostopasca
Ceai de rostopasca

In starile de nervozitate, iritabilitate, dar si in insomnie si anxietate, neliniste este recomandata administrarea de pulbere de rostopasca in combinatie cu sunatoarea si menta.

Pulberea mai este recomandata este psoriazis si boli de piele care nu cedeaza la tratamentele medicamentoase clasice. Este important ca regimul alimentar sa fie mai degraba lacto-vegetarian si sa fie evitate consumul de alcool si de tutun, dar si efortul fizic sustinut. Este, de asemenea recomandat ca alimentatia sa fie bogata in fibre pentru a fi evitata constipatia.

In fine, in lipomatoza, pulberea se utilizeaza intern impreuna cu pulberea de anghinare, dar si extern, prin utilizarea de cataplasme aplicate pe zonele afectate.

Citeste si: Cum sa folosesti flori de galbenele. Proprietati, beneficii, utilizare, contraindicatii

Extern, rostopasca este utilizata in inflamatiile cronice de la nivelul ochilor, dar si in ulceratiile cronice ale acestora, precum, si in cheratita si blefarita. Este recomandata aplicarea de comprese cu deconct commbinat pe pleoape. Acesta se mentine o jumatate de ora, dupa care ochii se vor spala foarte bine. Atentie! Ochii se mentin inchisi cat timp compresele sunt tinute pe pleoapa.

Cataplasmele sau aplicarile cu suc proaspat sunt benefice in lupta cu negii, cheratita si bataturile, in vreme ce simptomele fibromului uterin sunt ameliorate dupa aplicarea de comprese cu rostopasca pe abdomenul inferior, o data la doua zile.

Cataplasmele cu rostopasca impiedica dezvoltarea tumorilor si pot fi aplicate si pe tumorile exteriorizate.

Cataplasma cu rostopasca si tataneasa trateaza infectiile croinice de la nivelul pielii, dar si ulcerele vechi.

Spalaturile cu infuzie combinata sunt indicate in infectii genitale cu papiloma, trichomonas si candida. Infuzia va fi preparata din rostopasca, flori de musetel si radacina de tataneasa, in parti egale.

Roastopasca. Preparare si administrare

Tinctura de rostopasca
Tinctura de rostopasca

Asa cum am spus, pulberea se administreaza intern doar cu avizul unui medic. Aceasta se prepara prin macinarea fina a plantei uscate, cu rasnita de cafea, si apoi, pulberea rezultata se cerne. Se recomanda administrarea unui varf de cutit, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol.

Este bine ca pulberea sa fie mentinuta sub limba timp de 10-15 minute inainte de a fi inghitita cu putina apa. Pulberea nu trebuie pastrata in casa mai mult de 10 zile deoarece isi pierde din proprietatile curative.

Pentru obtinerea cataplasmei, pulberea macinata fin se amesteca apoi cu putina apa calduta pana ce se obtine o pasta. Aceasta se pune intr-un tifon si se aplica pe locul cu probleme.

Infuzia se prepara din frunze de rostopasca si se administreaza nu mai mult de 2-3 cani pe zi.

Pe de alta parte, pentru infuzia combinata sunt necesare patru lingurite cu pulbere de rostopasca. Acestea se lasa la inmuiat peste noapte intr-o cana de apa. Dimineata se filtreaza, maceratul se pastreaza, iar pulberea ramasa se fierbe timp de cel mult 2 minute cu 125 ml de apa. Dupa racire, cele doua extracte se amesteca. Infuzia combinata se foloseste exclusiv extern.

Sucul proaspat se obtine din stoarcerea frunzelor proaspete si se aplica pe zonele afectate. Este recomandat pentru efectele antiseptice si antibacteriene.

Pentru obtinerea tincturii se macina o mana de planta uscata. Pulberea se pune la macerat intr-un borcan cu alcool timp de doua saptamani. La final, se filtreaza si se depoziteaza in recipiente mai mici. se administreaza cate 20-30 picaturi zilnic.

Contraindicatii si reactii adverse

Contraindicatii Chelidonium majus
Contraindicatii Chelidonium majus

Rostopasca administrata intern le este interzisa femeilor insarcinate si celor care alapteaza, dar si copiilor mai mici de patru ani.

Trebuie sa stii ca, avand potential toxic, aceasta planta, indiferent de forma in care va fi administrata, nu poate fi utilizata dara acceptul unui medic specialist.

In plus, persoanlele diagnosticate cu boli cronice si care iau medicamente in fiecare zi trebuie sa stie ca rostopasca poate bloca sau incetini efectul unora dintre medicamente. Avertizarea le este adresata mai ales persoanelor diagnostoicate cu reumatism, lupus, scleroza multipla si, in general, boli autoimune.

Din punctul de vedere al administrarii externe, este important e retinut ca planta nu trebuie sa ajunga in contact cu ochii.

Toxicitate. Asa cum am tot scris, rostopasca are un oarecare potential toxic, asadar pentru a ii mentine proprietatile curative nu trebuie depasita o doza zilnica de 7 grame.

Depasirea acestei doze produce varsaturi, diaree, arsuri si prurit gat, dar si aparitia unor basici la nivelul cavitatii bucale.

Pot sa mai apara dureri de cap, ameteli, delir, halucinatii si congestie pulmonara. Din cauza toxicitatii, nu se aplica pe rani proaspete, acolo unde este prezenta o hemoragie.