Cum sa folosesti merisorul. Proprietati, beneficii, utilizare, contraindicatii
Merisorul este una dintre plantele despre care se vorbeste cel mai mult in ultima perioada, datorita beneficiilor multiple pe care le are asupra organismului nostru, cand este consumat cu masura si cu grija.
Poate nu stiai, dar merisorul (Vaccinium vitis-idaea) este inrudit cu afinul. Este un arbust din familia Ericaceae, care creste la mare altitudine, mai sus de 1300 de metri, in zona pajistilor alpine si a luminisurilor.
Se simte cel mai bine in zonele nordice temperate, dar se regaseste si in Europa Centrala si de Sud, dar si in Asia.
Trebuie sa stii ca este un arbust nu foarte inalt, nu depaseste, de fapt 30 de centimetri inaltime. Frunzele lui se mentin verzi pe toata durata anului. Florile sunt albe sau roz-roasitice si le poti vedea in lunile mai si iunie, cand merisorul infloreste. Fructele sunt comestibile, au o nuanta de rosu intens spre inchis si un gust dulce-acrisor.
Incep prin a-ti spune ca merisorul este bogat in vitamina C, in saruri minerale, flavone, hidrochinona, acid citric, malic, benzoic si in tanin.
Fructele de merisor sunt benefice in calmarea durerilor si a inflamatiilor specifice artritei, datorita continutului mare de quercetina, un pigment cu puternice proprietati antiinflamatorii.
Apoi, merisoarele intaresc sistemul osos si previn aparitia osteoporozei, dar si a pietrelor la rinichi. De altfel, merisorul este recomandat de catre medici in infectiile si colicile renale.
Merisorul are un continut sarac in fructoza si le poate fi util diabeticilor in reglarea nivelului zaharului din sange, daca este inclus, cu acordul medicului, in dieta zilnica.
In plus, consumul zilnic de merisosoare contribuie la prevenirea infectiei cu bacterii precum Helicobacter pylori, Streptococcus mutans sau E.coli.
Merisorul are o multime de proprietati, asa ca ar fi bine sa stii care sunt acestea. Indicatiile sunt mai degraba de uz intern, decat extern. Asadar, incep prin a-ti spune ca merisorul este indicat in infectiile urinare recurente, cu risc de cronicizare. Este recomandata infuzia combinata si va fi administrata impreuna cu boabe de ienupar, radacina de tataneasa si coada soricelului.
Se va consuma cate un litru zilnic, de infuzie combinata, important fiind ca la obtinerea ei sa se amestece, in parti egale, cate o lingura din fiecare planta mentionata. Este important, de asemenea, pentru a potenta tratamentul, ca dieta alimentara sa fie una alcalina.
Infuzia combinata cu musetel si frunze de mesteacan este utila in eliminarea calculilor renali. Este necesar sa fie consumata o cantitate de cel mult 1,5 litri de infuzie combinata in fiecare zi, iar pentru prepararea infuziei se vor amesteca, in parti egale, cate o lingura din fiecare planta.
Infuzia combinata are efecte bune in tratarea gutei si a reumatismului, mai ales cand este consumata cate un litru zilnic. Efectul este diuretic, depurativ, antiinflamator, iar cura recomandata este de cel putin o saptamana.
Citeste si: Cum sa folosesti catina: proprietati, beneficii, utilizare, contraindicatii
Cistita, pielita si uretrita pot fi ameliorate cu pulbere de merisor, administrata cate o lingurita rasa, de trei ori pe zi.
Tot pulberea poate fi utilizata ca adjuvant in tratarea urinarii cu sange, a hematuriei, recomandarea fiind ca, pentru a-i creste efectul, sa fie administrata impreuna cu coada soricelului si traista ciobanului. Recomandarea este de 2 lingurite de amestec o data la 3 ore, in prima zi, apoi, dupa ce simptomele se diminueaza, doza poate fi scazuta pana la o lingurita de cel mult 4 ori pe zi.
Diareea poate fi ameliorata cu pulbere luata cate 3-4 lingurite pe zi. Efectul este mai bun daca pulberea de merisor se asociaza cu iarba de cretinsoara, in proportii egale.
Merisorul, atat ca infuzie combinata, cat si ca pulbere are efecte ca adjuvant in tratarea diverselor tipuri de hemoragii, a febrei si a tusei umede si iritative, dar si a bronsitei.
In infectiile urinare poate fi utilizata si tinctura de merisor, fiind recomandata administrarea a 10 picaturi de tinctura, de trei ori pe zi.
Merisorul are efecte benefice ca adjuvant in tratarea unor forme de cancer. Este recomandat consumul de suc de merisoare, insa, evident, fiind vorba despre o boala grava, nu inainte de a te sfatui serios cu medicul oncolog.
Cum sa utilizezi merisorul si ce afectiuni trateaza. Pulberea se prepara din macinarea fina, cu rasnita de cafea, a frunzelor de merisor uscate. Apoi, pulberea se cerne prin sita de faina. De obicei, pulberea se administreaza cate o lingurita rasa, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
Este indicat ca aceasta pulbere sa fie mentinuta sub limba timp de 10-15 minute si abia dupa acest interval sa fie inghitita cu apa. Atentie! Pulberea nu trebuie pastrata mai mult de o saptamana, deoarece isi va pierde din proprietatile curative.
Infuzia combinata se realizeaza cu o lingura de pulbere de merisor, lasata la inmuiat intr-o cana de apa peste noapte. In dimineata urmatoare, aceasta se filtreaza, maceratul se pastreaza, iar pulberea umezita cu apa se fierbe timp de cel mult 2 minute cu o cana de apa. Apoi, se lasa la racit, se filtreaza si cele doua extracte se amesteca intr-un recipient.
Infuzia de frunze se poate obtine prin infuzarea intr-o cana cu apa fierbinte a 10-20 de grame de frunze de merisor. Este important ca infuzarea sa nu dureze mai mult de 10 minute. Infuzia se bea indulcita cu miere.
Daca vrei sa folosesti un decoct de merisor, atunci ai nevoie de doua linguri de frunze maruntite peste care sa adaungi un pahar cu apa rece. Amestecul se lasa la macerat timp de o ora, apoi se strecoara si se pastreaza lichidul rezultat. Peste frunzele ramase se toarna o cana cu apa clocotita si se fiebe timp de 20 de minute. La final se strecoara si se toarna peste lichidul ramas in urma macerarii. Produsul va fi baut pe timpul unei zile, nu va fi pastrat pentru a doua zi.
Tinctura de frunze de merisor se obtine prin macerarea a doua cani de alcool cu doua linguri de frunze maruntite, la loc insorit, timp de doua saptamani. Dupa acest interval de timp, tinctura se strecoara si se pune in sticle mici. efectul este unul antiinfectios si cicatrizant.
Sucul de merisoare se obtine prin stoarcerea a 3-4 cani de fructe in storcatorul electric. Sucul rezultat va fi consumat nu mai mult de doua cani pe zi.
Merisorul nu este considerat o planta cu un grad de toxicitate pentru organism si nu are multe contraindicatii.
Este recomandat ca dozele sa nu depaseasca 4 grame de pulbere pe zi, deoarece exista riscul iritarii mucoasei gastrice.
Totodata, este important ca cei care au intoleranta la fructele de padure, sa testeze daca dezvolta sau nu alergie la merisor, prin consumul unei cantitati mici de planta pentru o perioada de timp.
Poate cea mai importanta precautie este cea legata de femeile insarcinate carora le este interzis consumul de merisoare sau produse obtinute din merisor pe toata durata sarcinii.
Toxicitate. Nu este documentata, insa mare atentie sa respectati dozele recomandate.