Ienuparul este un conifer care creste in flora spontana din America de Nord, Europa si Asia. Totusi, acesta ofera multe beneficii pentru organismul nostru, asa ca vei afla si tu ce poti face cu el.
Descriere. Unde il gasesti
Arbustul de regaseste in flora spontana de la deal si de la munte si face parte din familia cupresaceelor. Ienuparul creste izolat sau grupat, in paduri si in apropierea acestora, in zone cu tufarisuri si in turbarii.
La noi, poate fi intalnit in mai tot lantul carpatic, de la 700 la 1400 metri altitudine.
Este usor de recunoscut fiind un arbust ramificat. Frunzele acestuia sunt ascutite si seamana putin cu cele ale bradului.
Beneficii ienupar
Fructele de ienupar sunt bogate in ulei volatil, dar contin si acizi organici, flavonoizi, pectine, rasini, principii amare, taninuri si substante glucidice.
Ienuparul (Juniperus communis) este, astfel, un antiseptic natural, care isi gaseste utilitatea in infectiile aparatului urinar si in cele respiratorii. Tot ca antiseptic, este recomandat, cu aplicare topica, in acnee si eczeme.
Fructele, consumate proaspete, dar si tinctura de ienupar au beneficii asupra digestiei. In plus, semintele ajuta la eliminarea calculilor renali si eliminarea acidului uric, ameliorand, astfel, simptomele gutei.
Fructele de ienupar au efecte sedative, de calmare, cand sunt mestecate ca atare. Sunt utilizate in afectiuni respiratorii, in calmarea tusei. Si tot in afectiunile respiratorii, ienuparul este utilizat pentru eliminarea mucusului din bronsite, avand efect expectorant.
Ienuparul are actiune antireumatica, ajuta la prevenirea crampelor musculare, favorizand relaxarea musculaturii. In plus, contribuie la tonifierea tesuturilor conjunctive.
Pruritul si iritatia asociate muscaturilor de insecte pot fi ameliorate cu uleiuri esentiale de ienupar, in vreme ce fructele sunt utilizate cu succes in reglarea glicemiei.
Cum sa folosesti ienuparul
Cura cu boabe de ienupar este recomandata in enterite, colite, dizentarie – ca adjuvant, dar si in sindromul entero-renal. Daca afectiunile sunt asociate cu diaree, atunci boabele de ienupar vor fi administrate, in paralel, cu rachitan si/sau scoarta de stejar, ambele sub forma de pulbere.
Boabele de ienupar, administrate in doua cure de cate 3-5 zile sunt uile in ameliorarea hepatitie, a diabetului si a cirozei. Efectul este de drenaj si purificare.
Tot cura cu boabe de ienupar poate ameliora guta, reumatismul, afectiunile tendoanelor si ale ligamentelor, dar si afectiunile neuro-musculare.
Boabele de ienupar, mestecate, amelioreaza tusea si infectiile de la nivelul gatului. Este important ca bobitele sa fie mestecate indelung si inghitite treptat pentru ca substantele curative sa poate actiona lent, treptat. Tratamentul este recomandat si copiilor, datorita efectelor tonice si de potentare a sistemului imunitar.
Cura cu boabe de ienupar este recomandata, ca adjuvant, in tratarea infectiilor virale de tipul HIV, meningoencefalita virala si herpes. Este recomandat ca alimentatia sa fie preponderent vegetariana pe toata durata curei.
In bolile nervoase, nevroza, depresii si anxietate, cura cu boabe de ienupar, asociata cu o alimentatie naturala, amelioreaza simptomele specifice.
Pulberea de ienupar, administrata cu 10 minute ininte de fiecare masa, intr-o priza de un varf de cutit, timp de trei saptamani, cu pauza de o saptamana si reluarea curei, este utila in diminuarea apetitului alimentar excesiv, unde exista risc ce obezitate.
Pulberea poate fi utilizata ca adjuvant in bolile canceroase, dar si in scleroza in placi. Se vor administra 3-4 lingurite de pulbere in fiecare zi, pe stomacul gol. Cura poate fi mentinuta timp de doua luni, cu o pauza de o saptamana.
Edemele secundare bolilor renale, cardiace sau obezitatii pot fi ameliorare cu pulbere, administrata sublingual, de 2-3 ori pe zi.
Extern, baile cu infuzie combinata de ienupar amelioreaza simptomele din reumatism, dar si durerile musculare si diferitele nevralgii locale.
Ienuparul. Preparare si administrare
Pulberea se obtine prin macinarea boabelor de ienupar. Produsul se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Este important ca pulberea sa fie mentinuta sub limba timp de 15 minute inainte de a fi inghitita cu apa. La fel de important este ca pulberea sa nu fie pastrata in casa mai mult de 5 zile deoarece isi pierde din proprietatile curative.
Cura cu boabe de ienupar presupune administrarea, in prima faza, a cate patru boabe pe zi. Acestea se vor consuma pe stomacul gol, fiind mestecate incet. Apoi, doza este crescuta in fiecare zi cu cate o boaba, pana se ajunge la doza maxima de 15 boabe, dupa care se scade treptat pana se ajunge la doza initiala, de 4 boabe. Consumul de carne este contraindicat pe toata durata acestei cure, la fel si cel de alimente prajite, conservate sau cu aditivi alimentari.
Citeste si: Cum sa folosesti urzica. Beneficii, proprietati, utilizare, contraindicatii
Infuzia combinata se prepara cu 2 linguri de pulbere de ienupar care se lasa la inmuiat peste noapte intr-o cana cu apa. Dupa ce de filtreaza, maceratul se pastreaza, in vreme se pulberea se opareste cu o cana de apa fierbinte, nu mai mult de 2 minute. Cele doua extracte se amesteca si se consuma.
Tinctura de ienupar se prepara din pulbere care se amesteca, intr-un borcan, cu alcool. Produsul se lasa la macerat 15 zile, apoi este strecurat si pus in sticlute.
Alifia de ienupar se obtine dn unt topit – un pachet – in care se presara boabe de ienupar maruntite cat mai fin. Amestecul se va lasa la fiert pana la primul clocot, dupa care se va lasa la racit. Este extrem de benefic in tratarea reumatismului.
In fine, uleiul este preparat din 50 de boabe uscate de ienupar care sunt lasate la macerat in 250 ml de ulei de masline. Produsul este recomandat pentru masarea zonelor dureroase din afectiuni osoase sau musculare.
Ienuparul. Contraindicatii si reactii adverse
Administrarea de ienupar pe termen lung poate provoca iritatii la nivel renal. In caz de nefrita acuta sau cronica sau de nefroza nu se administra ienuparul decat la indicatia si sub supravegherea medicului.
Ienuparul poate fi mai putin iritant daca este utilizat sub forma de tinctura si in combinatie cu plante precum coada soricelului, musetel si tataneasa.
Ienuparul este contraindicat femeilor insarcinate pentru ca poate provoca avort spontan.
Toxicitate. Nu este documentata, insa este indicat sa respecti cantitatile recomandate.